Filmele realizate de studenții Academiei de Teatru și Film (denumirea de la acel moment a actualei UNATC) în prima jumătate a anilor 1990 se încadrează în tendințele mai ample ale culturii de la acel moment. În primul rând, par mai conștiente decât producțiile altor perioade de efectele schimbărilor sociale și politice și de libertățile de (auto)expresie mai mari decât oricând în trecut. Sunt de multe ori gălăgioase, stridente și eterogene, refuzând încadrarea în anumite șabloane asociate probabil cu „cinemaul lui papa”. Abordează deseori în mod deschis subiecte până nu demult tabu – de pildă, homosexualitatea, pornografia, critica politică revin surprinzător de insistent.
Poate cea mai pregnantă temă e analiza noului sistem capitalist, derivată într-o gamă largă de tonuri și nuanțe și despicând fațete foarte diferite ale acestuia. Imaginarul desfășurat pentru a-l descrie e debordant prin diversitate: capitalismul poate fi asemuit unui ospiciu, unui platou de filmări porno, unui serviciu de matrimoniale, prostituției (deopotrivă masculine și feminine), gumei Trident sau unei cowboy-ițe care face spectacole de hipnoză pentru mahării momentului. Conform acestor filme, capitalismul e depravat, inechitabil, corupt, alienant, dar și eliberator (mai ales la nivel sexual), atrăgător (mai ales în plan material) sau foarte colorat (spre deosebire de predominanta cenușie a filmelor de la finalul anilor 1980).
Filmele primilor ani de după revoluție par reticente în a-și articula discursurile în cadrul unor genuri distincte. Atunci când apelează la tropi aparținând vreunei tradiții cinematografice, de obicei îi folosesc pentru a le răstălmăci semnificațiile clasice sau pentru a le revigora formulele. Mai degrabă preferă să îmbine tot felul de registre într-un potpuriu modernist. Apoi, dacă în majoritatea cazurilor e clară intenția critică la adresa status quo-ului, modul în care se articulează aceasta e marcat de ambiguitate. De cele mai multe ori există deopotrivă elemente care indică o anumită poziționare și contrariul ei. Tocmai aceste contradicții și lipsa de fermitate în promovarea unei ideologii clare (niciunul dintre ele nu se raportează pozitiv nici la comunism, ba din contră) le fac poate să pară astăzi atât de pline de vitalitate. Energia lor e în primul rând anarhică, iar formele ei de manifestare sunt de fiecare dată surprinzătoare – chiar și atunci când construcția nu e dintre cele mai elaborate.
Aceste programe sunt un document destul de precis al unor ani când totul părea posibil și nimic nu era definit. Cuprind filme în mare parte la fel de neșlefuite, de dezinhibate în candoarea lor și de fluide precum perioada de tranziție pe care o descriu. (Andrei Rus)
Programul filmelor:
Mail Life (1995, 12 min.)
Regie: Marius Theodor Barna
Distribuţie: Maia Morgenstern, Tudor Aaron Istodor, Claudiu Istodor
America, venim! (1994, 11 min.)
Regie: Andrei Moroşanu
Distribuţie: Costică Ghenescu, Anca Androne, Radu Băițan, Cătălin Naum, Mirela Popescu
Cântec de unul singur sau zece minute cu clasa muncitoare (1994, 12 min. doc.)
Regie: Florin Iepan
Matrimoniale (1995, 11 min.)
Regie: Dan Raţiu
Distribuţie: Maria Săuleac, Claudiu Istodor
Secretul (1995, 5 min. videoclip muzical)
Regie: Dan Manoliu
Iubire confort 3 (1995, 15 min.)
Regie: Viorel Timaru
Distribuţie: Mihaela Munteanu, Oxana Moravec, Dan Tudor, Cristian Nicolae, Mariana Căpățână, Laura Crăciun, Dan Căpățână, Eugenia Brenda, Daniel Popescu
O vară indiană (1995, 9 min.)
Regie: Radu Ionescu
Distribuţie: Vali Hotea, Mihaela Sârbu
Visul meu american (1995, 22 min.)
Regie: Teodor Oprea
Distribuţie: Ionuț Pohariu, Laura Jianu, Viorel Comănici Ion Dichiseanu
Vineri, 27 septembrie, ora 10.00, AMTAP – Catedra Multimedia
proiecţia va fi urmată de o discuţie cu Andrei Rus despre arhive, curatoriat şi critica de film